ATENTIE !

Toate postarile de pe acest blog sunt cumva interconectate. Inainte de a eticheta sau critica vreo afirmatie aparent radicala, cititi si prin arhiva, pentru a obtine o viziune de ansamblu a mesajului general.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Monoteism ?

Ajungand azi intr-o biserica (ortodoxa), am avut ocazia sa observ un fenomen care mi-a amintit de ceva ce constatasem de ani de zile, si cred ca n-ar strica sa scriu cateva cuvinte despre asta.Deci, in biserica respectiva,undeva mai pe la intrare, erau 2 icoane unde credinciosii pun lumanari.Una, cu Maica Domnului, avea vreo 20 de lumanari aprinse.La cealalta, cu Iisus Hristos, doar 4.
Care-i faza?...Fecioara Maria e mai importanta in ierarhie? Sau au mai mult succes dorintele tale daca i te rogi, e mai accesibila muritorului de rand? Si atunci de ce spune Iisus : "Eu sunt Calea?"
Sincer, eu observ cum toata religia crestina a deviat complet de la mesajul original, cand ideea era sa te inchini la o singura divinitate atotprezenta si atotputernica si sa nu imparti domeniile vietii la sute de sfinti, fiecare cu atributiile lor.Stiati ca exista sfinti care patroneaza meseriile, momentele zilei,care vindeca o anumita boala sau te ajuta sa gasesti lucruri pierdute?
Ce familiar...parc-am vorbi de pluralismul religios din Egiptul antic sau din Imperiul Roman pe vremea cand cetatenii adoptau zeitati din toate colturile imperiului, poate poate i-or ajuta vreuna...A, si daca tot am ajuns aici, stiti ce raspandire avea pe atunci cultul lui Isis, importat din Egipt: mama nascatoare, protectoarea fertilitatii si familiei (reprezentata de cele mai multe ori cu copilul Horus in brate),cult care includea si rugaciuni la statuile si imaginile zeitei si procesiuni anuale cand credinciosii ieseau in strada si aruncau ofrande din flori si altele?...Suna cunoscut?
Detalii,in diverse carti de istoria religiei, inclusiv de-ale lui Eliade.Sau chiar si prin documentarele astea la moda, conspirationiste.
Iar daca vreti si o definitie a ceea ce am descris mai sus, cautati in dictionare "sincretism religios".

joi, 14 ianuarie 2010

Destul pentru toti.... (despre avaritie si colaborare)

Principala cauza a disfunctionalitatii societatii umane din prezent, pe langa acele "personal issues" care ne fac sa ne proiectam catre ceilalti emotiile negative, e, dupa parerea mea, sentimentul de insecuritate materiala.Nu e destul pentru toti, asa ca hai sa tragem tare sa avem noi cat mai mult, in defavoarea altora...asa gandesc majoritatea - si de aici toata invidia si lacomia prezenta la tot pasul.
Toti miliardarii acestei lumi pornesc de la ideea ca e bine sa acumulezi cat mai mult,sa ai deoparte pentru orice eventualitate.Dar ceea ce le scapa acestor oameni, de la acei miliardari pana la batraneii avari care refuza sa spuna nepotilor unde isi tin ascunse economiile din pensie, e faptul ca banii si bunurile materiale, ca si energia, trebuie sa circule, altfel or sa se piarda sau devalorizeze in timp.
Ca sa intelegeti mai bine, sa va prezint si voua cum decurge viata economica la mine la tara.Familia A are un petec mare de pamant pe care cultiva grau si porumb.Din recolta respectiva,dupa ce isi pun deoparte pentru nevoile personale si mai vand, incep sa imparta in stanga si dreapta prin sat la familiile prietene.Familia B in schimb,au cateva vaci si oi,din laptele carora isi asigura necesarul si la fel,saptamanal trec pe la vecini cu cate un litru de lapte sau kg de branza, uneori si cate o bucata de carne.Familia C,are o zona bogata in fanete si paduri pe care o inchiriaza familiei B in schimbul produselor animale,de asemenea din padurea din proprietatea lor obtin ciuperci, plante medicinale etc, pe care le impart cu prietenii.Familia D se ocupa de pomicultura, si fiecare vecin care are nevoie ori de o lada cu mere, ori ce curatarea pomilor primavara sau de un lastar nou de vita-de-vie, apeleaza evident la acestia....
A, si am uitat sa mentionez ca in caz ca cineva are vreo problema, toata lumea sare in ajutor cum poate, cu bani, cu munca, chiar cu ingrijiri daca e vorba de cineva bolnav la pat si membrii familiei respective nu au timp sa se ocupe mereu de bolnav.
Ei bine, nu e o utopie, e purul adevar, si vreau sa va spun ca in familiile de acest gen, formate in medie din 4-7 membri, doar 1 sau 2 au job-uri, deoarece nevoia lor de bani "gheata" se reduce la acoperirea unor facturi minime(realitatea e ca la tara consumul de curent, gaze si apa calda e mai redus ca la orase)si la ocazionalele cumparaturi de haine, electrocasnice etc.
My point: invatati sa oferiti...chiar daca pe moment nu vedeti nici o multumire din partea celuilalt,de la gest la gest oamenii or sa se ia dupa tendinta generala si-or sa devina mai darnici, mai destinsi, si pana la urma toti vom avea de castigat!
E trist sa vezi oameni care toata viata au acumulat averi calcandu-i in picioare pe cei din jur si au murit singuri in mizerie, deoarece banii nu le-au folosit la nimic in momentul cand s-au imbolnavit si nimanui nu le-a fost mila de ei,stiind cat de meschini sunt si cum in trecut si-au indepartat vecinii si rudele de teama ca acestia urmaresc sa-si insuseasca din bunurile lor.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Lights Of Euphoria - "True Life"

"The sun arises but you can't see
There is no touch that makes you feel
You trapped yourself inside and awful dream
You locked the door, and lost the key

True life, begins behind the border
That exists inside your head
You will never reach deep waters
And get away from there
Take a look around
And look at what you have
But you will never reach deep waters
If you do not change yourself

Are you afraid to lose your shelter
(don't be too shy to take the risk)
Are you afraid to lose your strength
(maybe there's something you might miss)
But things can only turn out better
(can you imagine what it is)
When your dream comes to and end
(the end, this is the end)

True life, begins behind the border
That exists inside your head
You will never reach deep waters
And get away from there
Take a look around
And look at what you have
But you will never reach deep waters
If you do not change yourself "

vineri, 1 ianuarie 2010

Ignoranta cu iz de intoleranta

E, intr-adevar,o binecuvantare sa fii ignorant in situatii in care cunoasterea nu doar ca te-ar depasi, ci n-ar face decat sa te panicheze inutil...
Dar cum ramane cu situatiile in care decizia ta ii afecteaza si pe altii, iar alegerea ta pur si simplu ii condamna la un stadiu de intuneric pe care nu si-l doresc?
La fiecare generatie, milioane de copii cresc cu complexe de inferioritate, datorita faptului ca se nasc diferiti, iar ignoranta parintilor, profesorilor si a intregii comunitati in unele cazuri, ii face sa se simta inferiori pentru faptul ca nu se integreaza in pattern si nici nu li se da voie sa exploreze ca sa descopere ca nu e atat de anormal sa fii si altfel decat media.Iar din aceste milioane de copii, cel putin cateva mii ar fi putut creste mult mai armonios daca parintii i-ar fi incurajat sa se dezvolte creativ, in unicitatea lor si sa nu ramana cu stigmatul anormalitatii.
"Trebuie sa fim in randul lumii" - iata niste cuvinte pe care multi dintre noi le-am auzit repetate in familie,cuvinte care ne-au taiat aripile de fiecare data cand am vrut sa zburam liberi spre a pune bazele unei noi ordini sociale, unei noi realitati,una utopica dupa parerea lor, dar cine sunt ei sa stabileasca faptul sa lumea nu poate fi mai buna decat asa cum o mentin ei acum?
A trai in ignoranta e perfect ok atata timp cat se aplica strict la viata ta.a trage si pe altii dupa tine impotriva vointei lor mi se pare insa de-a dreptul crima;ce e bine pentru un individ nu e neaparat si pentru cel care din nefericire e obligat sa depinda de primul....
Oferiti libertate celorlalti sa se dezvolte in directia in care vor ei, sa cerceteze peentru a se gasi pe sine, pentru ca incercarea de conservare si stagnare nu doar ca nu-i ajuta,ba chiar ii dezorienteaza.Si mare parte din aceiasi oameni care cresc sub presiunea familiei vor ajunge si ei la randul lor niste mici dictatori pentru copiii lor. Va mai mirati de ce lumea in care traim e asa disfunctionala?

Multumesc Toscai pentru ispiratie :)

miercuri, 30 decembrie 2009

Compromisurile, posibil pas spre evolutie?

Compromisul....l-am intalnit cu totii in diverse situatii in care a trebuit sa luam decizii dificile si care au schimbat cursul vietii noastre.Uneori ne-a adus usurare,alteori ne-a lasat cu un gust amar, de tradare de sine.
Este el o dovada de flexilbilitate sau denota doar lipsa de caracter? Ar trebui sa ne luam dupa principiul "scopul scuza mijloacele" sau sa ne urmam directia cat mai drept ne-alegand cai ocolitoarea care sa ne deformeze integritatea si imaginea de sine?
Raspunsul, cred eu, tine tot de problematica referitoare la personalitate.Atata timp cat noi ne percepem ca fiind una cu personalitatea noastra(care cuprinde temperament, caracter etc), e normal ca vom simti ca de fiecare data cand actionam diferit, ne tradam nu doar pe sine, ci si asteptarile celor ce ne cunosc.Dar odata cu intelegerea faptului ca personalitatea e doar un invelis de plastilina ce poate fi modelat in functie de necesitati, vom putea accesa si flexibilitatea de care avem nevoie pentru a actiona conform contextelor ce apar, fara sa mai simtim ca deviem de la adevar.
Astfel, singurul lucru pe care trebuie sa ne ferim sa-l tradam va ramane esenta noastra interioara, iar lucrurile ce altadata ar fi putut parea compromisuri, pot fi privite ca dovezi ale evolutiei...

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Experiente in spirala partea II ,sau despre relatii sentimentale: "pentru ca meritati"

Foarte multe persoane se plang de probleme sentimentale, asa ca e necesar sa scriu cate ceva pe tema asta, niste lucruri pe care eu le-am inteles in timp si care acum ma ajuta foarte mult.Deci: nimic nu vi se intampla accidental, iar faptul ca aveti parte de oameni si relatii neplacute e..pentru ca meritati! Nu vreau sa sune rautacios, e doar purul adevar si va puteti da seama de asta dupa o mica introspectie si analizand un pic evenimentele din trecut.Ganditi-va de exemplu la una din dezamagirile voastre si…incercati sa va concentrati asupra voastra cei de atunci, nu asupra celui/celei care v-a ranit.Sunteti siguri ca voi nu aveati nici o vina, ca sentimentele voastre erau complet sincere si altruiste?
2 exemple(evident, numele nu sunt reale):
Stefan, 20 de ani.Uraste sa fie singur , asa ca merge foarte des prin cluburi, de unde agata fetele care ii atrag atentia prin aspect(in special par blond intins cu placa si decolteu generos).Reuseste sa aiba o relatie cu una din ele, insa in permanenta se plange prietenilor ba ca e cam proasta, ba ca n-are personalitate etc.In paralel cu asta, o inseala cu alte d-re agatate prin cluburi.La un moment-dat ea il paraseste pe motiv ca vrea altceva si ce face el? Se transforma brusc in victima, se tot intreaba cu ce a gresit, incepe sa traga de ea sa-si mai dea o sansa.
Mihaela, 25 de ani.Are o mare insecuritate emotionala , un dezechilibru sexual si traieste mai mult in trecut si in fantezii.Insa la fiecare semn ca prietenul ei are ceva defecte (nu e suficient de romantic, nu e mereu acolo cand ea vrea sex), incepe sa se gandeasca la ce bine era cu fostul, ba chiar dupa unele certuri isi suna fosti prieteni si se intalneste cu ei , testand terenul pentru reluarea vechilor legaturi.Cand prietenul, din oarecare motive, ii spune ca s-a terminat, replica ei: de ce am norocul sa dau numai de nenorociti?
Bun, asta e o parte din problema.Exista si oameni care NU isi inseala sau trateaza necorespunzator partenerul, dar care intra in relatia respectiva din motive egoiste: au nevoie de suport emotional sau material, de sex, isi aleg perechea doar dupa statut social sau aspect si nu-l apreciaza ca om.Si inca ceva: intotdeauna vom atrage oameni care rezoneaza cu noi! Sa nu ne asteptam ca daca suntem complet dezechilibrati in interior, vom gasi pe cineva echilibrat care sa stea prea mult langa noi, daca nu facem nimic sa ne schimbam…
O mica analogie la care m-am gandit eu: elementele chimice. Cand esti hidrogen, te poti conecta cu elemente ca oxigenul, carbonul etc.Dar niciodata cu plumbul sau mercurul ! Doar cand ne tranformam in altceva, ca rezultat al alchimiei interioare, putem realiza legaturi cu alte elemente mai complexe.
Asa ca fratilor, data viitoare cand mai aveti parte de-o relatie care esueaza, in loc sa stati ani de zile strangand ura in voi, incercati mai degraba sa invatati din experienta voastra, pentru ca astfel sa va maturizati emotional si spiritual….

vineri, 18 decembrie 2009

Project Pitchfork - The spoken mirror ( cateva versuri pe tema adevarului din noi)

It's inside me and you
Covered with excuses
Hidden very good
I forgot where it was
I never look at it too long
It attracts my interest
As soon as I focus
It's doubting itself and me

Leave me alone in here
I'm too weak to stand a light
You'll regret what you'll see
Because you know you are like me
I'll let your fears come true
I'll show you what you really fear
You better leave me alone
And think your way

Of course I have the answer
It's locked in here
But it's combined with what you fear
Nothing you see can scare you deeper
Than not being in control of yourself
But if you ignore your nature
You lose control over everything

And without control over yourself
You're living your fears
Rather than solving them
And that's irresponsible
And see - external control is an illusion
But everyone is trying to get it so desperate
That the idea of its uselessness
Is becoming really scary

And now I leave you alone
With your fear which is ruling the world

Melodia e si pe youtube (ma mir ca n-o cenzureaza si pe-asta)

Despre sclavia moderna...din nou!

Coincidenta oare? Acelasi documentar, unul postat pe youtube, altul pe stagevu, a fost banat conform nu stiu caror legi....Oh well, l-am gasit din nou.De data asta, pe site-ul oficial

miercuri, 16 decembrie 2009

Maestri spirituali

Ca tot s-a adus in discutie problema profesorilor incompetenti, as avea si eu niste observatii de facut despre anumite persoane cu rol de invatatori.
Asa cum un serviciu platit intr-o institutie de invatamant nu te face decat angajat intr-o anumita profesie si nu mentor , la fel cred eu ca e si cu maestrii spirituali, Nu de alta, dar observ in ultimele secole o adevarata dezvoltare a industriei “spirituale”.O gramada de indivizi care mai de care cu zeci de carti publicate cu titluri pompoase(sau aparent umile si profunde, stiti voi la ce ma refer), cu turnee de promovare sau conferinte si cu sute, mii sau chiar milioane de followers….Mi se pare numai mie sau spiritualul a devenit o afacere ca oricare alta?
Intrebare: cum anume vanzarea de carti sau produse miraculoase (gen cristale incarcate energetic) ,sedintele de terapie etc pe scurt inconjurarea de admiratori de pe urma carora castiga binisor, fac un om sa fie maestru spiritual? Si cum iti poti obtine eliberarea urmand un om care el insusi e sclavul Ego-ului sau ?
Sa nu uitam ca si Charles Manson era privit de cei din jur ca un salvator, si totusi orice psiholog poate spune astazi ca toate actiunile sale si-au avut originea intr-o copilarie si adolescenta chinuita si plina de frustrari, fapt care l-a impins spre a-si dezvolta latura manipulatoare, din dorinta de admiratie si putere.
Sincer, tind sa cred ca la fel de bine sau chiar mai mult, poate fi maestru spiritual patronul unei frizerii de cartier care a decis ca e mai placut sa lucreze cot la cot cu restul angajatilor, care se multumeste cu ce are si la care toti clientii vin nu doar pentru serviciile profesionale ci si pentru sfaturile intelepte, sau femeia de la piata care vinde fructe si zarzavaturi din gradina personala, deoarece munca in natura si familia o fac mai implinita spiritual decat o suta de carieristi stresati de presiunea imaginii sociale pe care trebuie s-o sustina constant…si exemplele pot continua.