Mult timp am trait cu impresia ca persoanele care fac parte din grupuri neconventionale (de natura sociala, religioasa etc) sunt cumva cu un pas inaintea celorlalti, deoarece au reusit sa depaseasca presiunea majoritatii si sa gandeasca altfel, sa fie mai deschisi, chiar mai toleranti. In ultimii ani insa, am inceput sa vad ca nu e chiar asa, iar o discutie avuta recent cu un prieten m-a determinat sa scriu aceste randuri, ca sa ridic unele semne de intrebare si sa imi organizez putin concluziile.
Ei bine, acesti oameni care s-au detasat de restul, alegand o cale diferita, pot cadea in urmatoarele capcane: fanatism, intoleranta, elitism. De exemplu, ca sa citez din experientele prietenului de care pomeneam mai sus: "sunt nebuni care formeaza secte in care-si beau urina si considera ca e o arta spirituala . Si daca ai ghinionul sa conversezi cu 2-3 sectari din astia, se uita la tine si zic ca esti neevoluat, ca nu esti deschis la nou "
sau :
"cunosc un cuplu care are o relatie libera; el se mai culca cu unele, ea cu altii, mai incearca si alte lucruri " (...) " nu am nici o problema cu ei, doar ca ma deranjeaza ca ei zic ca sunt incuiat, rigid ".
Interesant, nu-i asa? Aceiasi oameni care prin alegerile lor promoveaza diversitatea, se dovedesc la fel de intoleranti cand cineva prefera sa stea deoparte de valorile lor si manifesta aceeasi tendinta de a se considera "mai bun decat celalalt".
Si ajung din nou la subiectul meu "preferat" din ultima vreme: oare ce-ar face toti spiritualisticii astia dacomani care promoveaza pe unde apuca suprematia genetica si istorica a stramosilor, daca ar ajunge sa aiba putere politica? Nu cumva vor face si ei ca multi alti fanatici dinaintea lor, sa prigoneasca minoritatile de alta nationalitate sau pe cei care nu le impartasesc credinta si vor incerca sa gaseasca tapi ispasitori in persoana celor diferiti, pentru tot ce nu merge bine in tara?
