Foarte multe persoane se plang de probleme sentimentale, asa ca e necesar sa scriu cate ceva pe tema asta, niste lucruri pe care eu le-am inteles in timp si care acum ma ajuta foarte mult.Deci: nimic nu vi se intampla accidental, iar faptul ca aveti parte de oameni si relatii neplacute e..pentru ca meritati! Nu vreau sa sune rautacios, e doar purul adevar si va puteti da seama de asta dupa o mica introspectie si analizand un pic evenimentele din trecut.Ganditi-va de exemplu la una din dezamagirile voastre si…incercati sa va concentrati asupra voastra cei de atunci, nu asupra celui/celei care v-a ranit.Sunteti siguri ca voi nu aveati nici o vina, ca sentimentele voastre erau complet sincere si altruiste?
2 exemple(evident, numele nu sunt reale):
Stefan, 20 de ani.Uraste sa fie singur , asa ca merge foarte des prin cluburi, de unde agata fetele care ii atrag atentia prin aspect(in special par blond intins cu placa si decolteu generos).Reuseste sa aiba o relatie cu una din ele, insa in permanenta se plange prietenilor ba ca e cam proasta, ba ca n-are personalitate etc.In paralel cu asta, o inseala cu alte d-re agatate prin cluburi.La un moment-dat ea il paraseste pe motiv ca vrea altceva si ce face el? Se transforma brusc in victima, se tot intreaba cu ce a gresit, incepe sa traga de ea sa-si mai dea o sansa.
Mihaela, 25 de ani.Are o mare insecuritate emotionala , un dezechilibru sexual si traieste mai mult in trecut si in fantezii.Insa la fiecare semn ca prietenul ei are ceva defecte (nu e suficient de romantic, nu e mereu acolo cand ea vrea sex), incepe sa se gandeasca la ce bine era cu fostul, ba chiar dupa unele certuri isi suna fosti prieteni si se intalneste cu ei , testand terenul pentru reluarea vechilor legaturi.Cand prietenul, din oarecare motive, ii spune ca s-a terminat, replica ei: de ce am norocul sa dau numai de nenorociti?
Bun, asta e o parte din problema.Exista si oameni care NU isi inseala sau trateaza necorespunzator partenerul, dar care intra in relatia respectiva din motive egoiste: au nevoie de suport emotional sau material, de sex, isi aleg perechea doar dupa statut social sau aspect si nu-l apreciaza ca om.Si inca ceva: intotdeauna vom atrage oameni care rezoneaza cu noi! Sa nu ne asteptam ca daca suntem complet dezechilibrati in interior, vom gasi pe cineva echilibrat care sa stea prea mult langa noi, daca nu facem nimic sa ne schimbam…
O mica analogie la care m-am gandit eu: elementele chimice. Cand esti hidrogen, te poti conecta cu elemente ca oxigenul, carbonul etc.Dar niciodata cu plumbul sau mercurul ! Doar cand ne tranformam in altceva, ca rezultat al alchimiei interioare, putem realiza legaturi cu alte elemente mai complexe.
Asa ca fratilor, data viitoare cand mai aveti parte de-o relatie care esueaza, in loc sa stati ani de zile strangand ura in voi, incercati mai degraba sa invatati din experienta voastra, pentru ca astfel sa va maturizati emotional si spiritual….
Indraznesc sa mai adaug un exemplu, general, de "relatie meritata".
RăspundețiȘtergereAm avut ocazia sa intalnesc multe cupluri formate pe baza argumentului "nu sunt atras(a) cine stie ce de celalalt, dar raman cu el/ea, pana gesesc ceva mai bun". Surprinzator, unele au rezistat pana acum si, foarte probabil, inca vor mai rezista pentru ca intervine obisnuinta. Vor fi acele cupluri in care partenerii s-au plictisit de unul de celalalt, dar care nu vor avea curajul sa se desparta. In schimb, se vor plange unii de ceilalti, vor incepe sa se insele, vor restrange durata activitatilor comune.
Din pacate, oamenii cauta sa se implice intr-o relatie, indiferent cum ar fi ea, pentru ca astfel considera ca si-ar putea rezolva problemele pe care le cu ei insisi (complexe, lipsa de incredere, nehotarare, lene, teama de a lua decizii etc.). Au nevoie de aceasta dependenta afectiva si, tocmai pentru ca sunt vulnerabili in lipsa ei, devin selectivi in alegerea potentialului partener pe baza unor criterii mult prea putin relevante pentru o relatie ulterioara.
Imi place ca incepem sa gandim la fel :D
RăspundețiȘtergere