Experiente in spirala partea I

Multi dintre noi sunt familiari cu trairile de genul, hai sa le spun “blestem personal”: o experienta neplacuta care se tot repeta in diverse momente ale existentei, o situatie din care niciodata nu iesi definitiv, oricat te-ai zbate sa schimbi lucrurile.De exemplu, oricat ai incerca sa-ti faci o situatie materiala mai buna, de fiecare data cand reusesti sa obtii mai multi bani, intervine o cheltuiala majora neprevazuta sau alt eveniment care da totul peste cap si te duce tot la punctul de unde ai pornit.Sau alt exemplu, cand treci dintr-o relatie sentimentala in alta, lovindu-te mereu de problema neincrederii, tradarii etc, desi de fiecare data iti spui ca vei fi mai atent .
Motivul? Exista lectii pe care trebuie sa le invatam.Lectii pe care noi insine ni le-am stabilit la un moment-dat, desi nu neaparat la nivel constient.Ori invatarea nu se face de multe ori decat prin experienta proprie (si nu observand la altii), prin contact direct cu situatii din care trebuie ori sa inveti sa iesi, ori sa le privesti cu alta atitudine pana dispar de la sine.Si cum unele lectii sunt mai grele decat altele, de aceea se tot repeta anumit context, pana ajungi sa intelegi cu adevarat unde gresesti si inveti cum sa aplici noile cunostinte .
In lumina celor de mai sus, pot sustine ca nu exista experiente inutile sau timp pierdut, atata timp cand stii de unde sa tragi concluziile.Afirmatiile de genul: “vai,am pierdut atatia ani in care as fi preferat sa fac altceva”, denota ca n-ai invatat sa-ti valorifici experientele, nu ca ele ar fi negative, iar faptul ca unele dureaza asa mult e fix din cauza ca n-ai reusit sa treci peste anumite obstacole si air preferat sa tot fugi de o problema in loc sa incerci sa o intelegi astfel incat sa o poti rezolva.
NU exista nici o putere superioara care sa fi decis ca noi trebuie sa suferim, sau sa ne dam cu capul de greutati, pe scurt san e ispasim pacatele ca apoi sa primim eliberarea.Noi singuri stim exact , in mod instinctiv daca vreti, unde anume avem de lucrat cu noi si ne atragem singuri experientele necesare pentru ceea ce vrem sa perfectionam., experiente care pot avea rolul ori de a ne atrage atentia asupra faptului ca avem o problema, ori de a ne pune in situatia in care trebuie sa ne modificam atitudinea fata de un fenomen.
In alta ordine de idei, in psihologia moderna exista notiunea de autoprofetie implinita: in momentul in care te convingi singur de un lucru, intregul tau sistem (gandire, comportament etc) va functiona in asa fel incat sa duca la rezultate care sa sustina ceea ce tu ai decis ca este adevarat. Pe scurt, pot adauga la ceea ce spuneam ca experientele neplacute repetitive sunt in mare parte si rezultatul propriei programari mentale…Oricum ar fi…nu exista ghinion…e doar, sa-i zicem, legea atractiei(pentru cei care-au vazut documentarele gen “The Secret”).

Cate ceva despre frustrare..la femei

Frustrarea este un fenomen foarte complex, rezultat din diverse situatii si avand o gama destul de larga de manifestari. Printre acestea, pe primul loc as numi abuzul.
Abuzul de mancare, abuzul de distractie (ca si cum mersul excesiv la petreceri si alte evenimente publice ti-ar rezolva problemele) , abuzul de cei de langa tine (pe care ajungi sa-i duci la limita rabdarii prin atitudinea permanenta de insatisfactie) , abuzul de jocuri video (asta in special in cazul celor de sex masculin,care-si descarca astfel agresivitatea reusind sa n-o verse asupra celor din jur) , si , subiectul la care voiam sa ajung, abuzul de shopping - acesta manifestandu-se in cazul femeilor (si posibil al homosexualilor, desi sincer e doar o banuiala, n-am informatii in aceasta privinta).
Despre shopping deci...Curios cum o activitate pe care personal o consider aproape patologica e ridicata la rangul de hobby...Am vazut ca la tv exista chiar o emisiune cu numele "Shopping-ul pasiunea mea". OMG, ca sa ma exprim cat se poate de plastic...In traducere libera: "noi incurajam superficialitatea si defularea prin consum de bunuri"
Daca n-ati inteles inca ideea, haideti sa va fac o schema:
FRUSTRARE (de obicei legata de imaginea de sine sau de insatisfactie sentimentala)-->
DEFULARE (prin consolare/refugiere in activitati placute)-->
timp excesiv petrecut in magazine si evident, o casa plina cu lucruri "dragute" si in mare parte inutile...

Deci dragele mele, daca observati ca singura voastra modalitate de a va recrea e sa achizitionati " lucruri frumoase " care sa va binedispuna (recunoasteti ca dupa aproximativ o saptamana nu ma mai ofera nici o satisfactie) si daca deja casa voastra e in criza de spatiu de depozitare..poate ar trebui sa incepeti sa va ganditi la o terapie care chiar sa aiba rezultate in a va rezolva problemele...

Sexul si mancarea

Citisem candva o carte cu un titlu de genul: ”despre dragoste in bucatarie si sex in biblioteca”…De ce atatea conexiuni intre sex si mancare?...A existat intotdeauna o tendinta de-a imprumuta termeni dintr-un domeniu pentru a descrie o senzatie tare din celalalt, cum ar fi..o mancare “senzuala” sau un corp “delicios” ,iar cand spun dintotdeauna, vorbesc de textele scrise pe care le avem de-a lungul istoriei, de la primele povesti sumeriene egiptene etc.
Cum chiar nu vreau sa dau si eu in explicatii freudiene cum ar fi : ” pai deh, astea sunt cele doua procese biologice de baza ale omului, hranirea si reproducerea”, deoarece toata teoria asta mi se pare un pic exagerata (pana la urma si respiratul si excretia sunt procese de baza, dar n-au inspirat pe nimeni la comparatii poetice), cred ca explicatia consta pur si simplu in ideea de activitati care produc placere.
In timp ce functii ca cele enumerate mai sus sunt controlate de sistemul nervos vegetativ, deci au loc mai mult mecanic si semi-inconstient, functiile precum hranirea si reproducerea sunt controlate si perfect constientizate datorita numerosilor receptori senzoriali care ofera creierului o multime de informatii nu doar despre cantitatea, ci si calitatea actului….
Iar fix aceasta bombardare a creierului cu informatii senzoriale, percepute ca “placute”, au dus la o rafinare a acestor necesitati, ajungandu-se sa ne folosim de ele si fara sa avem stricta nevoie (n-as exagera prea mult comparand gurmanzii sau cei ahtiati sexual cu niste dependenti de droguri usoare precum tutunul , cafeaua etc).Iar faptul ca aceste doua aspecte ale vietii noastre ocupa un loc destul de important si in arta, n-ar trebui sa ne mire…pana la urma si arta face parte din categoria activitatilor de placere, nu de nevoie…

Progres?...

Recent am vazut un documentar despre situatia religioasa din Rusia…nu mare diferenta fata de ce se intampla la noi, ba chiar un pic mai rau: ignoranta si superstitie,oameni inchisi la schimbare care habar n-au in ce cred sau de ce si care devin violenti fata de orice iese din tiparele a ceea ce stiu ei.Sa nu mai vorbesc de faptul ca totul se transmite...prin traditie orala,90% dintre credinciosi necunoscand ce scrie in Biblie.Si ma gandeam cat rau poate sa faca o asemenea atitudine, mai ales tinand cont de rolul major pe care(inca)il are religia in dezvoltarea societatii.
Nu, eliminarea religiei organizate nu constituie solutia, contrar a ceea ce cred anumite curente ideologice ca cele nascute din subculturile moderne…ci promovarea tolerantei religioase.Uite, asta cred eu ca a fost unul din cele mai bune laturi ale civilizatiei romane, faptul ca aveai dreptul sa crezi in ce doresti, atata timp cat iti respectai obligatiile de cetatean, adica plateai taxele si nu incalcai legile juridice.
De ce oamenii nu pot invata din istorie si de fiecare data cand apare o noua epoca, schimbarile sunt atat de radicale incat odata cu renuntarea la aspectele negative, se pierd si multe din cele pozitive? Fiecare val revolutionar chiar, odata cu inlaturarea unor reprimari, a unor atitudini gresite, a reusit automat sa promoveze alte tipuri de reprimare.Asa cum crestinii Evului Mediu, incercand sa puna punct depravarii sexuale din baile publice (acestea datand din perioada romana), au reusit sa impinga (la propriu) Europa in mizerie prin inchiderea definitiva a acestora,tot astfel comunistii, incercand sa inlature inegalitatile sociale, au ajuns sa cenzureze grav exprimarea individuala…iar exemplele pot continua.
De ce functioneaza lumea astfel, nu stiu(ca daca as fi stiut as fi incercat deja sa fac ceva in privinta asta).Momentan nu-mi ramane decat sa meditez asupra subiectului in speranta ca cine stie, cineva va face intr-o zi lumina si vom reusi sa traim intr-o societate perfecta…

Ad Ombra

Pentru cei interesati de muzica mai putin comerciala,a aparut noul album Ad Ombra, proiect de dark/neoclasical/avantgarde...Informatii la linkurile de mai jos.

http://rageineden.org/index.php?id=6&pid=1740

http://www.myspace.com/adombra

Camuflarea este buna

Cati dintre noi nu ne-am confruntat macar odata in spatii publice cu opinia mai putin placuta a vreunor persoane needucate sau puse pe glume, referitoare la aspectul nostru? Replici gen: “uite-l si pe-ala ce par are”…”ia uite-o si pe-aia cum e imbracata” sau pur si simplu bagari in seama tot datorate a ceva din aspect care atrage atentia, aud zilnic in jurul meu…deh, asta e societatea (si hai sa nu mai dam vina pe altii, ca fiecare contribuim la aceasta situatie, fie si prin acceptarea ei), dar nu despre asta era vorba.
Eu am descoperit camuflarea…De ce sa ai grija, in zilele in care pur si simplu mergi la munca sau la cumparaturi, sa te aranjezi nu stiu cum , sa stai o ora in oglinda, cand singurele rezultate vor fi comentariile neplacute ale manelistilor pe care-i vei intalni pe strada?? Nu, stai linistit(a), nu va veni nimeni la tine sa-ti spuna ca apreciaza cum te-ai aranjat si ca ar vrea sa te cunoasca mai bine la o cafea…Vrei sa agati? Mergi in localuri cu prietenii sau ceva de genul…Nu vrei? Cu atat mai putin ai avea de ce sa atragi atentia!
A, am uitat sa mentionez ca de fapt nu vreau sa acuz pe nimeni pentru alegerile personale…astea sunt pur si simplu concluziile mele si motivele care in ziua de azi ma determina sa ies din casa cu un aspect cat mai sters, cu scopul de a-mi vedea de treburi linistita.

Azi ploua.Si nu, nu e romantic.E doar o ploaie urata, care uda cainii ce dorm incovrigati pe-o saltea aruncata in spatele blocului de unul dintre locatari si uda si cei doi corbi care merg agale printre gunoaie, cautand de mancare.
Oficial e primavara.N-ai zice ,daca stai sa te uiti la cele cateva fire de iarba crescute pe terenul viran unde candva a fost un loc de joaca, dovada vreo doua leagane si un tobogan, toate rupte si ruginite.si cand te gandesti ca acum vreo doua saptamani, femei impodobite cu martisoare colorate,defiland mandre prin mijloacele de transport in comun, sarbatoreau inceputul lunii martie…
De la birou, vad pe fereastra doar partea de sus a blocurilor din jur, si picaturile de ploaie ce se izbesc neregulat de geamuri, si ma gandesc ca azi n-am chef sa merg la munca…mai bine-as lua in brate pisica mica si portocalie care, in lipsa atentiei mele, s-a cuibarit pe monitor si se uita din cand in cand alene la mine, tot sperand sa ma asez comod ca sa-mi poata sari in brate , mi-as face inca o cafea si m-as pune pe scris…e o zi tocmai buna de scris, nu?

Introducere

“ The citylights in front of us
Are gleaming in the night
Rush rush
Or it will be too late
To let my soul ignite

Strangers passing
Never lasting
Frozen faces
They appear on the screens
And they don't tell me anything”

http://www.youtube.com/watch?v=19kj1qDPX9w

Un oras aglomerat, cu mii de lumini in noapte;un cartier cu blocuri inalte,plin de gunoaie, caini vagabonzi si tigani la coltul strazii…eu cu mainile inghetand pe pervazul unui balcon neizolat,plin de cutii si alte obiecte inutile dintr-un apartament inchiriat de unde se vad indepartatele lumini ale cladirilor importante din centru si de unde uneori se-aud injuraturile pustilor din cartier, iar alteori, linistea e brazdata doar de zgomotul difuz al masinilor de pe strada…
Mai poate exista poezie intr-un asemenea context? Eu una am convingerea ca da.Iar acest blog va fi dedicat gandurilor mele nocturne, din mijlocul orasului prea aglomerat si prea pragmatic…