De ce NU suntem egali

Am tot meditat in ultima vreme pe tematica trendului “spiritual” foarte popular azi in societatea noastra vestica, acela de a considera toate fiintele a fi egale si mai ales, a fi Una... si iata ca am inceput sa inteleg de ce din start ceva nu mi se parea in regula.

Ca suntem Una din punct de vedere al substantelor din care suntem alcatuiti si a originii genetice, al esentei, daca vreti asta e un lucru de necontestat, de asemenea si faptul ca avem la baza aceleasi predispozitii, instincte si  chiar acelasi potential de evolutie.  Dar hai sa restrang putin subiectul si sa iau in calcul pentru moment doar fiintele umane, pe planul de AICI si sa explic de ce nu pot eu sa ii privesc si tratez pe toti la fel in orice situatie. 

Oricat ar parea de ciudat, ei bine, trebuie sa stiti ca exista printre noi indivizi carora le lipseste total compasiunea, empatia fata de alte fiinte vii; oameni care ridica din umeri cand aud de suferinta cuiva (in contextul in care le e la indemana sa ajute persoana sau animalul in cauza) sau cel mult mimeaza ca le pasa numai ca sa nu atraga suspiciunea apropiatilor – actiune care deja indica sociopatie.

Exista de asemenea oameni atat de primitivi si egoisti, incat in orice situatie se vor arunca sa castige, sa posede, sa obtina un avantaj cat de mic,  si nu ma refer aici numai la situatii gen competitia pentru un job, ci si de situatii minore, precum statul la coada la plata facturilor, primitul de mostre gratis la o prezentare etc (situatii minore, dar care pot indica foarte mult despre natura celor prezenti , in functie de comportamentul lor).

Mai exista si oameni  care se simt extrem de bine  in postura de victima, care niciodata nu intreprind nimic si se asteapta sa fie compatimiti, trasi in sus de prieteni, care pe scurt, functioneaza ca niste lipitori. Oameni de obicei dependenti ori de alcool sau alte substante, ori de situatii in care ajung in centrul atentiei din cauza situatiei lor speciale si care nu reusesc sa se mobilizeze sa faca ceva nu pentru ca n-au potential, ci pentru ca aleg starea de bine de moment si n-au nici cea mai mica motivatie in a-si planifica resursele eficient pentru termen mai lung.

Acum, nu are rost sa mai enumar si alte categorii ( puteti aici sa treceti orice tipare de persoane cu care ati observat sa nu impartasiti atitudini si structuri emotionale comune) asa ca o sa trec la subiect: daca eu, ca fiinta care am impulsul sa ajut cand pot (nu, nu din cauza conditionarii religioase sau faptului ca ma face sa ma simt mai importanta, ci din pur instinct), daca pentru mine e natural sa ma dau uneori la o parte de pe primul plan in favoarea altora, daca de asemenea imi place sa iau initiativa si sa-mi rezolv problemele fara sa astept sa apara vreun salvator… de ce ar trebui sa fiu obligata sa am in preajma niste oameni care doar ar profita de aceste trasaturi ale mele? De ce nu m-as inconjura cu persoane care stiu sa empatizeze, sa ofere, sa imparta, in loc sa ii consider egali pe unii care sunt in mod evident diferiti de mine?  Doar de dragul imaginii pe care mi-as face-o, de persoana ok si toleranta, care vede potentialul in fiecare? Fiindca hai sa fim seriosi, la multi toleranta e o chestie cultivata cu scopul de a se simti superiori : "da, observ ca esti prost si agresiv, dar uite, eu te accept asa cum esti, deci vezi, sunt mai evoluat" ....

Apropo de potential, am inteles dupa multe experiente dure ca nu e suficient ca el sa existe, trebuie sa se si manifeste intr-o forma sau alta. Altfel, degeaba stiu ca un om e capabil de sinceritate, daca in cele mai multe situatii minte si stiu ca la un moment-dat , cuvintele lui vor fi definitorii pentru o situatie importanta.  Degeaba intr-un context special, un om se poate decide sa se mobilizeze si sa faca ceva pentru el si cei apropiati, daca in celelalte 95% din cazuri, prefera sa se ingroape in comoditate si dependente. La ce foloseste ca avem in fundal aceleasi trasaturi arhivate in genele noastre, daca mici impulsuri ne fac sa ne comportam atat de diferit ?

Daca exista printre noi oameni care sunt dispusi sa “iubeasca neconditionat” si accepta sa functioneze printre asemenea specimene... bravo lor . E insa dreptul meu de a alege sa stau deoparte de ei  si sa nu ii vad ca fiind la fel , fiindca NU am fost si NU vom fi niciodata cu totii identici. Daca nu ma credeti, intrebati-va de ce doctrine gen comunism  au dat gres,  de ce idealuri precum “ libertate, egalitate fraternitate” au ajuns sa se sufoce in coruptie si sete de putere, desi pornisera fix de la premisa ca oamenii trebuie tratati la fel.