ATENTIE !

Toate postarile de pe acest blog sunt cumva interconectate. Inainte de a eticheta sau critica vreo afirmatie aparent radicala, cititi si prin arhiva, pentru a obtine o viziune de ansamblu a mesajului general.

vineri, 8 aprilie 2011

Cand vulpea n-ajunge la struguri...creeaza doctrine

Ca oamenii cauta sa gaseasca  scuze pentru esecurile lor, nu e o afirmatie care sa mire pe cineva. Nici macar faptul ca, asa cum spune proverbul cu vulpea, avem tendinta sa declaram inutile lucrurile pe care nu le-am putut obtine. Si pana la urma, e o chestiune de libertate personala sa alegi ce iti e util si ce nu si chiar ce atitudine sa adopti ca sa faci fata esecului....

Dar atunci cand esecul unui individ se transforma intr-o doctrina pe care incearca sa le-o impuna si altora? Cum ar fi :

- un barbat care are probleme in a relationa eficient cu sexul opus, va incepe sa considere femeile inferioare si sa promoveze aceste idei printre prietenii sai;

- o persoana care nu a avut curajul sa incerce sa-si castige existenta prin activitati independente , va pretinde si copiilor sa isi gaseasca un serviciu "sigur" in defavoarea dezvoltarii talentelor lor artistice sau de alta natura;

- unele femei care datorita mediului au fost nevoite sa se casatoreasca foarte devreme si sa devina casnice se vor revolta impotriva independentei si vor impune copiilor lor exemplul personal de model familial sub pretexte de moralitate;

- un individ cu tendinte antisociale care nu se poate adapta la mediul social in care traieste va incepe sa promoveze o ideologie anarhista, afirmand ca o societate armonioasa este o utopie;

- cineva care are probleme in a-si controla impulsurile erotice si nu poate rezista intr-o relatie stabila, ar putea  sa-si gaseasca scuza,  prezentand ca singura cale viabila, o viata sentimentala si sexuala "diversa".

- o natiune inferiorizata de statele vecine se va agata de originea stramosilor sai si va incepe o propaganda de prezentare a acestora ca fiind superiori stramosilor altor popoare;

- persoanele lipsite de incredere in propriile forte se vor agata de idei religioase pe care le vor prezenta tuturor ca adevar suprem;

- persoanele care au fost candva pacalite de o doctrina religioasa, din contra, ar putea sa se transforme in niste atei extremisti care sa ia in bataie de joc orice idee de alta natura decat materialista.


Probabil una din primele mele experiente cu acest tip de reactii am avut-o in adolescenta, cu niste tineri neo-nazisti. Povestea lor? Inferiorizati de bandele de tigani din cartiere (erau tocmai anii in care fenomenul manelelor incepea sa ia amploare), in perioada de cautare a unei individualitati, au ajuns sa se agate de doctrina nazista si legionara, care prezenta rasa alba drept superioara, rasa in care se includeau si ei, evident ...Nu cred ca mai e nevoie de alte explicatii. Si totusi acestia reuseau sa-si tina parerile pentru ei, intr-un grup restrans, spre deosebire de situatiile urmatoare pe care vreau sa le prezint.

Exemplu, cazul acelor "guru" care ajung sa stranga in jurul lor o multime de tineri naivi, impresionati de povestea de viata si coerenta cu care acestia isi expun filosofia aparent fara contradictii. S-a intrebat insa cineva de ce acesti lideri spirituali nu reusesc sa-si vada in mod discret de revelatiile lor si simt nevoia de public, fiindca altfel chiar nu pot sa-l numesc si in mai toate cazurile, invatatura lor vine la pachet cu cuceriri sexuale sau beneficii materiale?

Ei bine, de aici intram pe terenul periculos, daca nu in toate cazurile, al psihopatologiei umane, atunci al manipularii sociale.


Uite cum cred eu ca functioneaza toata treaba, psihologic vorbind. Nevoia de apreciere este o caracteristica indispensabila omului, care la unii e satisfacuta mai usor, datorita familiei, reusitelor profesionale etc. Exista insa persoane care  au o nevoie de apreciere exagerata, poate din cauza structurii lor psihice innascute, poate din cauza unor experiente din trecut in urma carora au capatat complexe. In timp ce o parte din cei mentionati in categoria din urma reusesc in timp sa constientizeze problema si sa o rezolve, la altii ea se ascunde in subconstient, dand impulsuri si comportamente specifice. O caracteristica ar fi faptul ca admiratia e pentru ei ca un drog; nu conteaza cat au primit la un moment-dat, vor avea nevoie frecvent de dovezi ale efectelor pe care ideile raspandite de ei le au asupra celor din jur, posibil din cauza ca undeva in interiorul lor persista vag o lipsa de incredere in sine, o indoiala ca adevarurile sale nu sunt decat construite. Nimic nu e mai linistitor in legatura cu o un statut sau o atitudine decat sa primeasca confirmarea veridicitatii din privirile si vorbele a mase intregi de oameni....




Un alt comportament pe care l-am tot observat e acela al practicantilor spirituali "ratati" si prin ratati nu ma refer la conditia lor sociala sau personala, ci doar la rezultatele tentativelor lor de a obtine rezultate pe o anumita cale. Am observat de altfel ca este deja un fenomen raspandit care urmeaza tiparul urmator, ca exemplu : o persoana crescuta intr-o familie crestina, nesigura pe sine, care la un moment-dat a incercat sa se individualizeze prin a apela la practici oculte (yoga a, wicca, orice care s-o faca speciala. Cand aceste practici au dat gres... ce e de facut? Sa recunosti ca n-ai avut destula vointa sau disciplina interioara ? Nu... hai mai bine sa te intorci "cu umilinta" la crestinism, si evident nu in mod discret si sincer, ci cu surle si trambite, dand interviuri, povestind afectat oricarui e dispus sa asculte despre drumul gresit pe care ai apucat-o candva si despre singura cale spirituala reala care e crestinismul. Mai exact, hai ca de-acum incolo sa nu mai depui tu personal nici un efort, lasa ca il declari pe Christos ca singurul care te poate salva daca petreci destul timp in rugaciune si gata, ti-ai luat de pe umeri orice responsabilitate, ba mai mult, primesti si acel status special in ochii celorlati, statut care cu practicile yoga sau de alt tip nu ti-a iesit indeajuns de bine... si evident, te vei ruga pentru orice ratacit lovit de "sminteala" care dupa toate sfaturile tale va cuteza sa mai incerce acolo unde tu ai dat-o in bara. Unii ar numi asta Ego mascat...  

Repet, acesta e un exemplu, nu toti ajung la crestinism, unii in schimb o dau in doctrine de "trait in prezent" si dat frau liber oricaror porniri egoiste, cu justificarea ca e corect sa facem doar ce simtim si ce ne produce placere.

Cam atat am avut de spus, in concluzie, atentie la cei care incearca intr-un mod cam dubios sa va recruteze  la  vreo ideologie anume si la cei care confunda cu adevaruri universal valabile, schemele care functioneaza in situatia lor.

Atasez aici prima parte la un documentar despre viata lui Charles Manson, cine e interesat sa le vada pe toate le poate gasi pe youtube tot acolo.

4 comentarii:

  1. Este forte normal sa cauti feedback in cea ce esti,de fapt asta este sensul,sa verifici informatiile tale prin efectele lor si prin rezonata pe care o au cu cei din jur.
    Este insa anormal sa iti faci un scop din asta si sa te motiveze mai mult decit cea ce iti propui sa exprimi.
    Feedback -ul vine sau nu vine,noi mergem inainte.
    Mi a placut ideea cu guru carora le vine si bonusul,si chiar asa este,din toata gama de scriitori si intiati,intiatori si invatatori,nu se poate aprecia exact citi sunt cea ce afirma si citi au interes in cea ce afirma.
    Ati traii intierea in tacere fara nevoia de a impresiona sau profita,mi se pare un bun marcator de evolutie la acest nivel,si probabil ca sunt multi pe planeta care chiar asta fac.
    Acest aspect te scuteste si de influenta unui grup,care chiar daca pare deschis si dinamic,este limitat tocmai prin faptul ca e grup,cu convingeri si trairi de grup.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai un mod de gândire foarte negativist. Răul și minciuna întotdeauna trebuie să fie mai bune decât nimicul. Nimicul este pentru proști.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna ziua si bun gasit tuturor!
    Corect!
    Ai un mod de gandire foarte echilibrat. :)

    RăspundețiȘtergere