Azi am vazut filmul Agora.Si desi are un final trist, sincer, m-a umplut de multumire ca in sfarsit s-a realizat un film obiectiv din punct de vedere istoric despre raspandirea crestinismului, unul care NU ii mai prezinta pe crestini ca pe niste biete fapturi inocente si brutalizate de catre necredinciosi.
Intrebarea mea care apare e : unde e greseala? Ca evident crestinismul, asa cum este el raspandit, este o mare eroare.Ori acei oameni au inteles si aplicat gresit mesajul invatatorului pe care-l urmeaza...ori doctrina in sine e contradictorie in multe privinte.
Dar oricum ar fi, un lucru e sigur.Cei care mi-au citit postarile anterioare pe tema rasturnarilor de putere si intolerantei, stiu si concluzia la care am ajuns, si care e de altfel exprimata si intr-un vechi proverb: "cine scoate sabia, de sabie va muri".
Si da, crestinismul a scos sabia. A scos-o impotriva politeistilor la inceputuri,aratand chiar mai multa intoleranta ca acestia; impotriva musulmanilor DESI daca cititi Coranul, veti vedea ca musulmanii nu doar ca afirma ca oricine crede intr-o singura divinitate e pe calea cea buna, indiferent ce nume i se da, dar mai si urmeaza invataturile lui Iisus ; impotriva evreilor , din pura nevoie de razbunare si din ciuda ca acestia refuza adevarul LOR; si mai ales, asupra propriilor frati, cand acestia indrazneau sa devieze de la dogma momentului (sa nu uitam ca normele a fost totusi modificate de nenumarate ori, in functie de interesele politice si economice).
Sa mai indraznesc sa pun o intrebare, desi banuiesc ca o pun degeaba: cum poti impune un "mesaj de iubire" prin violenta? Ca practic asta a facut crestinismul, exceptandu-i pe primii adepti, cu toate popoarele care i-au iesit in cale, de la cetatenii romani incapatanati prezentati in Agora, la natiile "primitive" din Africa si Americi....
Sa nu va mirati deci, daca dupa cum constatasem cu ceva timp in urma si legat de alte curente sociale sau religioase, crestinismul isi va gasi sfarsitul la fel cum a inceput.
cum ti-am spus; ideile bune ca puritate a lor au fost prost intelese si impuse de catre cei ce au vrut sa controleze lumea si sa se justifice; in privinta crestinismului s-au amestecat rau lucrurile, dar ma rog, karma lucreaza la orice structura existenta:om, neam, tara, civilizatie, sistem ideologic, religie, planeta...
RăspundețiȘtergere"Crestinismul isi va gasi sfarsitul la fel cum a inceput"
RăspundețiȘtergereDe asta nu sunt asa sigura... Depinde si de noi (de generatia noastra) cum il interpretam si ce facem din el.
Mihneea, stai asa, eu observam un fenomen din pdv sociologic, nu faceam previziuni;n-am zis nimic de generatia noastra, e posibil ca asta sa se intample peste 1-200 de ani sau mai mult.Dar daca e sa se respecte tiparul pe care l-am observat, sfarsitul,mai devreme sau mai tarziu, e inevitabil.
RăspundețiȘtergereMai crestinismul inseamna iubire. Isus a pus bazele intelegerii iubirii. A te lega de cuvintele sale si a incerca sa le intepretezi de o maniera convenabila poate orcine sa faca. A le citi cu inima deschisa in schimb e hrana pentru suflet.
RăspundețiȘtergereLectiile sale nu vor disparea niciodata, in schimb biserica ca si forma institutionala va avea aceiasi curba ca orice proces creat de om.
Crestinismul inseamna iubire doar in teorie, si nu-mi spune ca n-ai observat si tu asta. Si nu m-am legat de cuvintele lui Iisus, ci am incercat sa evidentiez modul dubios de aplicare si distorsionarea lor. Nu eu sunt cea care le interpreteaza intr-o maniera convenabila; crestinismul insa o face....
RăspundețiȘtergereO face biserica dar nu pentru mine. Eu am ochi sa citesc si singur.
RăspundețiȘtergerePs: La multi ani!