ATENTIE !

Toate postarile de pe acest blog sunt cumva interconectate. Inainte de a eticheta sau critica vreo afirmatie aparent radicala, cititi si prin arhiva, pentru a obtine o viziune de ansamblu a mesajului general.

vineri, 1 ianuarie 2010

Ignoranta cu iz de intoleranta

E, intr-adevar,o binecuvantare sa fii ignorant in situatii in care cunoasterea nu doar ca te-ar depasi, ci n-ar face decat sa te panicheze inutil...
Dar cum ramane cu situatiile in care decizia ta ii afecteaza si pe altii, iar alegerea ta pur si simplu ii condamna la un stadiu de intuneric pe care nu si-l doresc?
La fiecare generatie, milioane de copii cresc cu complexe de inferioritate, datorita faptului ca se nasc diferiti, iar ignoranta parintilor, profesorilor si a intregii comunitati in unele cazuri, ii face sa se simta inferiori pentru faptul ca nu se integreaza in pattern si nici nu li se da voie sa exploreze ca sa descopere ca nu e atat de anormal sa fii si altfel decat media.Iar din aceste milioane de copii, cel putin cateva mii ar fi putut creste mult mai armonios daca parintii i-ar fi incurajat sa se dezvolte creativ, in unicitatea lor si sa nu ramana cu stigmatul anormalitatii.
"Trebuie sa fim in randul lumii" - iata niste cuvinte pe care multi dintre noi le-am auzit repetate in familie,cuvinte care ne-au taiat aripile de fiecare data cand am vrut sa zburam liberi spre a pune bazele unei noi ordini sociale, unei noi realitati,una utopica dupa parerea lor, dar cine sunt ei sa stabileasca faptul sa lumea nu poate fi mai buna decat asa cum o mentin ei acum?
A trai in ignoranta e perfect ok atata timp cat se aplica strict la viata ta.a trage si pe altii dupa tine impotriva vointei lor mi se pare insa de-a dreptul crima;ce e bine pentru un individ nu e neaparat si pentru cel care din nefericire e obligat sa depinda de primul....
Oferiti libertate celorlalti sa se dezvolte in directia in care vor ei, sa cerceteze peentru a se gasi pe sine, pentru ca incercarea de conservare si stagnare nu doar ca nu-i ajuta,ba chiar ii dezorienteaza.Si mare parte din aceiasi oameni care cresc sub presiunea familiei vor ajunge si ei la randul lor niste mici dictatori pentru copiii lor. Va mai mirati de ce lumea in care traim e asa disfunctionala?

Multumesc Toscai pentru ispiratie :)

5 comentarii:

  1. Sper sa citeasca multa lume gandurile tale! Cu cat vor intelege mai multi, cu atat va fi mai bine.
    ...Ne gandim adesea sa schimbam societatea, dar uitam in acelasi timp cum il influenteaza pe cel de alaturi atitudinea noastra, ca si faptul ca a face un gest frumos, a-l asculta pe celalalt sau doar a fi acolo pentru el contribuie cu adevarat la aceasta societate. Acest lucru e si mai vizibil, si mai dramatic in relatiile parinti-copii.

    Referitor la ignoranta, nu stiu daca poate fi ok... pentru ca nu cred ca se poate aplica strict la viata unui om. Suntem conectati si ne influentam in feluri si moduri pe care, dupa ani de experiente si munca de constientizare, abia incepem sa le intelegem. E mult de zis. :) O tema pe cat de frumoasa, pe atat de importanta.

    (Corina, multumesc!)

    RăspundețiȘtergere
  2. O idee extremista: cei care sunt cu mintea deschisa sa creeze o generatie noua..nu numai vorbe...ideile sunt inutile fara actiune. Cei destepti si deschisi procreaza din ce in ce mai putin, lasand pe cei imbecili bogati precum si cei din polul opus, sa umple lumea de creaturile lor pe care le cresc si cultiv in monstri...in timp cei noi filozofam.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai mare dreptate, e foarte vizibil ca cei ca noi sunt din ce in ce mai putin interesati de aducerea copiilor intr-o asemenea lume.
    Ideea mea era insa sa incepem sa o schimbam intai ,sa ne impunem ca mentalitate
    si sa-i ajutam si pe altii sa-si vindece ranile provocate de constrangeri si rautate. Apoi sa procreem...

    RăspundețiȘtergere
  4. nu e vorba sa te impui intr-o societate, important e sa te manifesti dupa cum simti; daca simti ca vrei sa faci ceva pentru copii, poti sa le spui o vorba buna, si asta e important intr-o societate, de multe ori acesti copii au impresia ca au venit intr-o lume in care lucrurile sunt inutile, nimic nu are sens, iar ceea ce s-ar presupune ca ar fi trebuit sa aibe sens, nu prea arata acest lucru caci lucrurile au stagnat de acum 2000 de ani. Noi oamenii e bine sa interactionam unul cu altul cand se iveste ocazia. Am uitat ca suntem Una si ca nu suntem despartiti si trimisi in suferinta.

    RăspundețiȘtergere
  5. imi place postul, si eu am remarcat ca lumea a uitat ca trebuie sa facem parte din mici colectivitati, odata familia, odata prietenii de familie(avand unii pentru ceilalti respectul care se cuvine), odata noii oameni care traiesc altfel dar ale caror vieti sunt demne de ascultat. Oamenii nu prea sunt constienti ca un copil preia cultura in mediul social in care se naste, primul mediu social fiind familia; iar daca familia nu-i confera comunicarea de care are nevoie, el isi formeaza propriile concepte, oricat de complexe vor fi; mai grav e ca se izoleaza sau se razvratesc. Oricum viata nu inseamna razvratire si consum de energie inutila! Ea inseamna manifestare dinamica a ceea ce dorim noi sa aducem in lume, nu trebuie sa determinam pe nimeni sa se schimbe, trebuie sa o facem din proprie credinta!

    RăspundețiȘtergere