Competitivitatea sau survival of the fittest in detrimentul tuturor

Ni se spune de mici ca trebuie sa fim mai buni ca ceilalti..suntem facuti ratati daca nu dam dovada de aceleasi calitati precum copilul vecinului …Ni se baga subliminal in cap concepte de genul: frate frate, da branza-i pe bani…Rezultatul? O societate de oameni frustrati, tensionati, simtindu-se in permanenta amenintati de semenii lor (care nu urmaresc decat sa-i detroneze din statulul cu greu castigat!). Ma uit numai la tinerii intre , sa zicem,16-22 de ani(de adulti nici nu indraznesc sa scriu): baietii sunt in marea majoritate extreme de rigizi(sub masca detasarii si vulgaritatii), mereu temandu-se sa nu rada cineva de masculinitatea lor, si de aceea refuzand relatiile mai deschise cu pers de acelasi sex , fetele de asemenea, toate niste mici vampe wanna-be, (ca asa invata din media ca trebuie sa fie o femeie adevarata si apreciata), mereu in competitie cu prietenele lor pentru statutul de “cea mai cool”…
Tot ce vreau sa va transmit acum e ca…...e absolut ok sa NU fii cel mai frumos, cel mai destept, cel mai popular sau ce vreti voi… e ok daca la job exista cineva mai competent ...e la fel de ok daca n-ai o masina la fel de scumpa ca a vecinului sau sanii la fel de mari ca ai tipei cu care iese fostul prieten….Detasati-va putin de toata aceasta angoasa competitionala si incercati sa va concentrati asupra a ceea ce sunteti, nu a ceea ce se vrea de la voi sa fiti.Hai sa fim seriosi, de-aia exista diversitate, nu ca unii sa fie e success si altii niste ratati:suntem cu totii fiinte umane, fiecare cu calitatile si potentialul sau, si pana nu invatam sa colaboram armonios si sa intelegem ca exista loc pt fiecare in lumea asta, lucrurile or sa mearga din ce in ce mai rau…
Sociologul Herbert Spencer a comparat societatea cu un organism viu, indivizii fiind analogi celulelor.De asemenea , grupurile sociale si ocupatiile umane pot fi asociate, tesuturilor si organelor….ori daca suntem un organism(al carui scop e supravietuirea), ar tb sa colaboram, fiecare cu rolul lui... Stiti si voi ca atunci cand celulele unui organism fac ce vor, nu ce ar trebui ca si parti componente, se ajunge la cancer(care pana la urma asta si o e,o aglomerare de celule rebele care se opun rolului lor si se dezvolta haotic).
Astfel, singurul rol al impulsurilor competitive ar trebui sa fie in scopul perfectionarii personale(cum scria Neale Donald Walsch, spre cine vrei sa fii cu adevarat) si nu a acumularii de frustrare si invidie.Alegerea e a voastra, pana la urma….