"Nu se face nimic in tara asta"
"toata lumea fura"
"tinerii sunt niste pierde-vara fara bun simt"
"romanul e nascut sa fie subjugat"
Astea sunt cateva dintre cliseele pe care ne-am obisnuit atat de mult sa le folosim, incat chiar si cand realitatea ni le contrazice, tot ne e greu sa nu continuam sa vedem lucrurile in negru. De asemenea, ne e foarte usor sa dam vina pe politicieni, pe "romanism", pe diversi inamici pentru situatiile in care suntem si nu ne plac. Sau, mi s-a intamplat chiar sa scot in evidenta un lucru pozitiv pe care l-am observat legat de niste produse romanesti, iar replica pe care am primit-o a fost ca... e doar un accident ca sunt in regula, e imposibil ca romanii sa nu fure!
Dar, am vesti pentru voi... ceva, ceva se schimba in tara, chiar daca nu toti avem ochi sa observam.
- Am vazut batrani, din aceia crescuti la tara si probabil cu mentalitate comunista, chinuindu-se sa se deplaseze pe gheata pana la containerele de reciclare sa arunce gunoaiele pe care le pastrasera selectiv (desi in urma cu cateva luni recunosc, ma apucase si pe mine deznadejdea vazand stilul unora de-a arunca in gunoi la gramada totul sau de-a arunca pet-uri si cutii de conserve chiar de pe fereastra, ce sa le pese lor de curatenie si poluare).
- Am prieteni care, intalnind un animal pe strada, si-au scos din geanta jumatatea de sandwich pe care nu l-au terminat la munca, si l-au oferit acelei fiinte amarate.
- Am vazut persoane punand deoparte langa ghene de gunoi, in locuri curate, cutii pline cu haine si obiecte nefolositoare lor, in ideea de a fi gasite de altii mai neajutorati; sau in hipermarketuri, am constatat cu placere cum cosurile amplasate pentru victimele inundatiilor, erau pline cu donatii in alimente si diverse materiale.
- Am cunocut tineri care din proprie initiativa, fara indrumarea vreunui ONG sau alte institutii, s-au dus inarmati cu saci si cu bete, sa adune resturile aruncate de altii in zonele turistice sau pe malurile raurilor.
- Calatorind, am avut ocazia sa vad case (atentie, nu vile de bogatani) cu fantani in curte si gradini de legume foarte bine amenajate, sau cu panouri solare.
Exemplele pot continua, dar cred ca fiecare, daca lasa la o parte valul scepticismului de pe ochi, ar putea gasi cate ceva, poate infim, care se face in tara asta.
Am fost crescuta cu mentalitatea "de ce sa dau, mie-mi da cineva?" si mi-a luat mult sa scap de frica de a nu avea destul. am constatat ca fiecare om are ceva de oferit, de la un obiect pe care nu-l foloseste, la cateva minute din timpul sau pentru a indruma un trecator sau a sustine un prieten demoralizat.
Imaginati-va putin, daca tot mai multi oameni ar fi mai dispusi sa ofere si sa ajute, si ceilalti, treptat, s-ar destinde vazand ca nu toti lupta pentru sine cu indarjire. In fond, suntem fiinte gregare , asa ca, daca tot avem nevoie de semeni in jur, hai sa contribuim la a avea in preajma unii mai binevoitori.
Intrebarea mea e... in loc sa asteptam sa se schimbe regimul politic, sau sa vina altii sa ne mobilizeze, de ce sa nu incepem fiecare cu gesturi mici, aceasta schimbare despre care ne tot place sa vorbim? De ce sa nu transformam iubirea despre care se tot vorbeste prin toate gruparile de "gandire pozitiva" in fapte, chiar si daca acestea au loc in intimitatea vietii noastre private si nu sub privirile publicului, si nu suntem recompensati pe moment pentru gesturile noastre?
