Despre Lovecraft, sau o mentalitate spirituala contemporana, din secolul 20

Cu jumatate de secol inaintea lui Eric Von Daniken si a altor cercetatori adepti ai teoriei vizitarii Pamantului de catre alte fiinte inteligente, un scriitor aproape necunoscut , un “geniu pustiu” al literaturii americane, isi petrecea timpul tranformand cosmarurile ciudate pe care le avea,( asa cum declara in scrisori, aproape in fiecare noapte ) in nuvele fantastice. Acest autor, recunoscut mult mai tarziu drept unul din  initiatorii genului S.F. , se numea H. P. Lovecraft.

Nascut in 1890 in Provence, un orasel american retras, Lovecraft incepe sa fie absorbit inca de la 8 ani de mitologie, povestiri horror gen E. A Poe , dar si stiinte precum astronomie sau chimie, pentru ca la 15 ani sa inceapa sa-si scrie primele nuvele. Datorita precocitatii intelectuale si intereselor in domenii variate, Lovecraft a fost comparat de multe ori cu Eliade, asa cum o face si Traian Fiintescu, in prefata romanului Demoni si Miracole: “Ambii se disting printr-un enciclopedism precoce, ca si printr-o ciudata pasiune culturala, impartita intre doua domenii aparent antagonice, ireductibile, intre fantastic, mit, alchimie, literatura si pozitiv, stiintific. Ambii sunt devorati inca din adolescenta de ceea de Eliade avea sa numeasca , de obsesia acumularii - chiar cantitative - a cat mai multe si chiar cat mai disparate cunostinte si de preocuparea de a se dezvolta spiritual. Ambii se retrag intr-un soi de arca a lui Noe culturala, intr-un spatiu sacru prielnic cunoasterii interioare. Insa comparatie se opreste aici, pentru ca Eliade se deschide firesc spre lume, in timp ce Lovecraft se inchide nefiresc in acest univers al claustrarii. “

Avem deci de-a face nu doar c-o persoana obsedata de cunoastere, ci si neadaptata, care se simte straina de societatea si timpul in care s-a nascut, si care se refugiaza in vise , carti si natura. Dar revenind la tema acestui articol, ce e cel mai intresant in legatura cu Lovecraft, dincolo de personalitatea sa excentrica, sunt ideile sale, total avantgardiste pentru inceputul secolului 20 si chiar si pentru mai tarziu, cand miturile incep sa nu mai para doar povesti si sa fie sustinute de dovezi arheologice.

Un mic fragment din Dincolo de poarta  cheii de argint, una din nuvelele din care s-a constituit mai tarziu romanul Demoni si Miracole, in care personajul principal,dupa ce face o calatorie si se trezeste cu constiinta sa umana intr-o fiinta insectoida de pe o planeta indepartata, reuseste sa gaseasca o cale de intoarcere spre Pamant : “Vazu planetele Kyrnath si Yuggoth, aflate la extremitatile lumii solare, trecu pe langa Neptun si zari diabolicele ciuperci albicioase ce manjesc suprafata acestei planete. Privind de aproape pacla de pe Jupiter, intra in posesia unui secret de neimpartasit, vazu oroarea ce popula unul din satelitii acestei planete si contempla ruinele ciclopice ce se etalau pe discul rumen al lui Marte”

Bogata imaginatie pentru o perioada in care oamenii inca nu visau sa calatoreasca macar pana pe Luna, si abia reuseau sa cunoasca prin telescoape sistemul nostru solar,  as adauga…

 De altfel, Lovecraft declara : “ Toate povestirile mele , oricat de eterogene ar parea, se bazeaza pe o credinta legendara fundamentala, care este aceea ca lumea noastra a fost locuita la un moment-dat de alte rase care, intrucat practicau magia neagra, au fost deposedate de puterea lor si expulzate, dar traiesc undeva in exterior, gata mereu sa reintre in posesia Pamantului.”  In plus, nuvelele sale vorbesc despre existenta mai multor corpuri fizice  corespondente aceluiasi spirit, manifestandu-se in paralel in diverse sisteme solare si dimensiuni , si de entitati stravechi, ne-fizice, care uneori au rol de ghid in calatoriile oamenilor spre alte lumi.

Concluzii, prefer sa nu adaug acestei mici prezentari, mai bine las pe fiecare sa le traga pe ale sale.