Paradoxuri ale crestinismului 2 - laicii

Fiindca pe buna dreptate, dupa cum m-a atentionat si Vreauultimulloc ( ale carui pareri le respect foarte mult, in ciuda viziunilor diferite) , in postarea precedenta am punctat in special comportamentul clerului crestin , de data asta as vrea sa continui cu cateva observatii referitoare la masele de credinciosi. Mai precizez , desi stiu ca aceste cuvinte nu le vor vedea decat cei deschisi la minte, ca nu vad nimic rau in invataturile celui pe care il cunoastem drept Iisus Christos , in schimb incerc sa atrag atentia asupra absurditatilor la care a ajuns crestinismul in prezent.

 Deci cum spuneam mai sus , hai sa observam putin "micile" diferente dintre atitudinea pe care spun preotii si cartile sfinte  ca trebuie s-o aiba niste crestini si comportamentul real al acestora...

Intoleranta - Iisus spune sa iti iubesti aproapele chiar daca e diferit de tine ; filosofii crestini spun sa iubesti si sa ierti.... totusi , pentru multi crestini din prezent, a fi ateu sau de alta religie e o crima si ar fi in stare sa introduca drept lege interzicerea oricarei alte manifestari spirituale , uitand ca diversitatea e tot de la Dumnezeu.

Agresivitatea - Nu am putut sa nu remarc faptul ca toti acesti oameni care pe internet au numai lumina si iubire pe buze cat timp vor sa te converteasca, devin extrem de agresivi odata ce vad ca nu vei fi de acord cu ei si o dau in atacuri la persoana si amenintari cu iadul si altele. Vorbesc doar de cei de pe internet, pentru ca in viata reala stau cat pot de departe de orice discutie cu asemenea oameni , dar cunosc totusi cazuri de cunoscuti care au fost asaltati pentru ca au avut naivitatea sa se declare atei in public.

Pacatuirea in general - Nu stiu daca ati observat ca mai toti acei betivi de la stiri care si-au omorat nevasta, batut vecinul, eventual s-au spanzurat in pod erau "oameni cu frica lui d-zeu", dupa cum afirma ei plangand in vreun reportaj in care sunt vazuti facandu-si cruce la politie sau, in caz de sinucidere, dupa relatarile vecinilor. Scuza e in general faptul ca viata grea i-a dus la disperare, dar , oare nu scrie in Biblie ca incercarile grele sunt de la Dumnezeu si trebuie sa le acceptam si pe alea, daca avem credinta?

Vanitatea - Iisus a fost sarac, si asa ar fi crestineste sa traiasca si adeptii lui... De unde atunci obsesia pentru biserici cat mai impodobite, impopotonare la slujbe (dupa care femeile stau si comenteaza vestimentatia celorlalte, fiindca oricum mersul la slujbe a devenit  o obligatie sociala ca sa-ti pastrezi statutul in comunitate, nu o nevoie spirituala sincera, pentru majoritatea enoriasilor). Macar preotii catolici au acele haine simple, spre deosebire de costumatiile stralucitoare ale celor ortodocsi, care arata pe parca ar fi imparati bizantini. Nu cred ca multi stiu asta, dar primii crestini se strangeau in case sau catacombe si acolo se rugau in liniste sau faceau schimb de sfaturi si se ajutau intre ei, fara sa aiba nevoie de cladiri cu vitralii si fara sa conteze cu ce s-au dus imbracati. Ca sa nu mai zic de faptul ca nu pupau icoane suflate cu aur si oase de sfinti in sicrie impodobite ....si uite asa am ajuns la inca o chestiune numita idolatrie ( sa nu-ti faci chip cioplit pe care sa-l venerezi , mai tineti minte? )

Lenea - Se spune ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n buzunar... in schimb , credinciosii de azi stau si se roaga sa le pice bani la Loto sau  sa li se marite fata cu vreun bogatan, in loc sa isi foloseasca mintea si forta fizica pe care tot de la El considera ca au primit-o, sa ca o scoata la capat cumva. Ca sa nu mai pomenesc de cersetoria " in numele domnului", unde oameni perfect capabili de munca profita de naivitatea unora ca sa o duca bine (evident, se exclud de aici batranii si bolnavii saraci, care nu stiu daca ati observat, dar stau linistiti si asteapta sa primeasca, nu te sufoca cu insistentele lor precum cei mentionati mai sus).

Erezia - Suntem buni crestini, dar tot ne rugam pe sfanta cruce  sa ni se imbolnaveasca dusmanii, sau mergem la preot sa "citeasca in carte", cum se zice la acea forma de divinatie acceptata  neoficial de Biserica. Sa nu mai vorbesc de sarbatorile total pagane gen Sanzienele in cadrul carora sunt pastrate vechi superstitii si se fac vraji care n-au nici o treaba cu invataturile biblice. Cumva, ce se intampla aici e echivalentul practicilor sud-americane unde se imbina catolicismul cu magia africana si amerindiana si tuturor li se pare perfect normal sa aiba in casa, langa crucifixul cu Cristos rastignit,  picioare de cocos,  papusi voodoo, amulete magice de protectie si altele.

Si in final , lacomia , despre care nu pot da alt exemplu mai bun decat in scenele de mai jos: 

Paradoxuri ale crestinismului

Marea religie pacifista a lumii.... izvor de iluminare si iubire pentru aproape... Dar hai sa analizam mai indeaproape doctrina crestina si cum o da de fapt in bara in practica...

 Voia Domnului - Desigur, Dumnezeu e Atotputernic si Atostiitor si nu lasa sa aiba loc pe lume decat ceea ce ii serveste scopurilor si ii face placere; si totusi , de-a lungul istoriei, s-au gasit destui lideri religiosi sau politici care sa convinga multimile ca masurile lor radicale indeplinesc voia divina, ca sa nu mai vorbesc de fanaticii de rand care au ucis ceea ce ei considerau abominatii in randul omenirii. Ori, daca totul se intampla dupa voia Domnului, inseamna ca El n-are nici o problema cu paganii, ateii, homosexualii sau orice alte categorii pe care crestinii le blameaza si se simt indreptatiti sa le atace. De asemenea, nici cu adulterul, drogurile , foametea, virusii etc.

Liberul arbitru - Cica Dumnezeu i-a dat omului libertate sa faca orice alegeri, sa decida singur daca sa se indrepte spre Rai sau spre Iad... si totusi , tot filosofii si "parintii" crestini  care au scos-o pe-asta cu libertatea, afirma ca totul e stabilit de la inceputul Creatiei, ca deja din start "s-au separat oile de capre" si ca soarta fiecaruia e pecetluita dinainte de nastere. Pai si-atunci, de ce sa se mai chinuie unii sa faca bine, sa se pocaiasca, daca divinitatea aia milostiva le-a dat ...libertatea de-a merge in Iad?

Crima - A ucide e pacat de moarte; nu si cand te absolva papa sau episcopul de vina, daca te duci si-i omori niste rivali , pardon, dusmani ai Adevaratei credinte...

 Iertarea aproapelui - Da, exact, asa cum au fost iertati si ereticii  si vrajitoarele, toti arsi pe rug si torturati  in Evul Mediu; ca aceia puteau alege sa marturiseasca si sa se pocaiasca... si apoi tot erau arsi, dar cica asa mergeau in Rai ;)

Bunurile materiale - Sa traiesti in saracie, zice Biserica, desi daca ma gandesc bine, singua replica cu adresa la bogatie care ii e atribuita lui  Iisus e aia cu : " mai repede intra o camila prin gaura unui ac decat un bogat in Imparatia Domnului". Pai daca asa stau lucrurile, sa inteleg ca jumatate din cler va ramane pe afara, cu toate averile lor pesonale si manastiresti....

informatie pentru delectare - la catolici treaba cu celibatul preotilor a fost o simpla masura papala pentru ca averile preotilor sa revina Bisericii dupa moartea lor si nu urmasilor; initial preotii  catolici se casatoreau, deoarece se considera asta o initiere, cum inca se intampla la ortodocsi, in taina casatoriei

Stiintele oculte - Astrologia, practicile divinatorii etc sunt ori de la diavol, ori niste "amagiri" , cum afirma chiar Arsenie Boca. Interesant e insa ca printre principalele argumente despre importanta lui Iisus e chiar povestea cu magii, initiati in artele oculte, si care afla din astrologie despre nasterea cea speciala; sa inteleg ca daca astrologia e diavoleasca, magii au fost directionati inspre un , cum ar zice preotii, inselator al oamenilor  ?  

 Doar astea mi-au venit acum in minte, dar  revin oricum , abia am inceput ;)

Despre cum si-a modificat  conceptiile Biserica de-a lungul timpului in functie de interese, mai cititi si aici:

http://www.voxdeibaptist.com/apologetica_iul09.htm

NE-naturaletea umana

Culegand azi din gradina niste plante aromatice pentru uscat, mi-am mai dat seama de inca o ciudatenie a speciei noastre: consumul pe post de condimente a unor plante pe care animalele le evita....Serios acum, n-am vazut nici macar insecte care sa se hraneasca din tufele mele de roinita, menta, leustean sau altele, cel mai probabil din cauza uleiurilor volatile continute de acestea. De mamifere, nici nu mai vorbesc...
 Si atunci, daca evolutia umana a avut loc asa cum spune teoria acceptata in prezent, cand si de ce a ajuns omul sa utilizeze asemenea ierburi, din moment ce fiintele inrudite cu noi le evita? Am auzit, intr-adevar, de faptul ca cimpanzeii consuma anumite frunze care ii ajuta la problemele digestive sau ca alte specii cauta sa manance argila ca sa neutralizeze toxinele din plante....Dar de consum de mirodenii ...niciodata.
Tot din seria anormalitatilor speciei noastre mai fac parte si nasterile extrem de grele si durata lunga a dezvoltarii copilor pana sa ajunga sa nu mai fie atat de vulnerabili (si nu-mi spuneti acum ca s-a ajuns la asta deoarece la un anumit punct al evolutiei erau deja in siguranta - daca e sa ne luam dupa teoria evolutiei, homo sapiens era inca in stare salbatica, in jungle si campii atunci cand si-a dezvoltat forma actuala), si chiar faptul ca la noi, femeile sunt cele care apeleaza la trucuri pentru atractie sexuala sporita si concureaza pentru barbati, pe cand la majoritatea speciilor , mai ales la cele de mamifere, masculii sunt cei care trebuie sa depuna efort pentru a beneficia de gratiile unei femele...
Nu vi se pare ca, in ciuda conexiunilor noastre cu Pamantul, avem totusi unele aspecte foarte...ne-naturale?

Invatatorul din ceilalti

Ati observat cat se simplu e uneori, ca si fara a avea studii de psihologie, sa putem vedea defectele altora, problemele lor inconstiente si chiar si solutiile la acestea?
Si totusi, in acelasi timp, nu suntem in stare sa facem acelasi lucru cu noi si drept urmare, suferim deoarece nu putem nici macar identifica obiectiv cauza interioara a vreunui aspect neplacut din viata noastra....
Sunt observatii pornite de la propriile mele experiente recente: eu, care imi petrec mare parte din timp comunicand cu altii, despicandu-le problemele si revelandu-le zeci de aspecte inconstiente si de variante de rezolvari...nu am fost in stare sa trec peste o problema aparent minora, care ma afecteaza de un timp indelungat. De ce? Fiindca ma obisnuisem atat de mult cu ea, incat deja o vedeam ca facand parte din structura mea, asa cum o persoana care da semne de o boala usoara , invata sa traiasca cu ea acceptand-o ca normalitate.
De ce cred eu ca ne e dificil sa ne rezolvam problemele? In primul rand fiindca atunci cand e vorba de noi, suntem prea implicati, subiectivi si nu reusim sa fim detasati ca sa ne vedem din afara, si in cazul unora, la fel cum vorbeam despre mine, suntem prea putin orientati spre interior si ne neglijam.
Nu o sa incep acum sa scriu despre cum se pot rezolva problemele personale, fiindca nu acesta este subiectul postarii si oricum, nu exista o metoda universala. Vreau doar sa dau mai departe ceea ce am inteles eu : daca am incerca sa ne intoarcem spre interior dupa fiecare ocazie cand vedem o disfunctie la celalalt, ne-ar fi mult mai usor sa incepem sa lucram cu noi. Observarea altora poate fi un instrument excelent de perfectionare personala, atata timp cat chiar ne folosim de experienta acumulata ca sa lucram si cu noi, nu doar sa tragem concluzii generale despre mecanismele psihicului uman.
Pana la urma, asa cum ADN-ul nostru este acelasi, dar ia forme diferite la fiecare persoana,la fel si trasaturile psihice formeaza un potential universal care se gaseste la fiecare din noi. Daca un om manifesta de obicei un temperament coleric, asta nu inseamna ca intr-o anumita situatie, nu i se aplica aceelasi principii ca unuia melancolic, nu-i asa?
Deci odata ce invatam sa identificam pattern-uri comune, sa empatizam cu trairile altuia, sa recunoastem gesturi, motivatii si sa putem sa vedem modalitatile in care omul isi poate depasi blocaje si trece peste traume...hai sa vedem cum putem folosi aceste lucruri ca sa ne ajutam si pe noi. In fiecare persoana se afla un invatator , totul e sa intelegem ca in fiecare experienta si relationare umana, se afla o lectie. Chiar si indirecta.

O mica revelatie :)

In urma cu aproape un an , faceam o observatie, in cadrul articolului Progres? despre faptul ca "istoria se repeta" in ceea ce priveste trecerea de la o civilizatie la alta, de la o forma de religie sau sistem de guvernare spre ceva nou.
Ei bine, in cele din urma am inteles care era cheia: agresivitatea si intoleranta.Ce-au facut de exemplu initiatorii Revolutiei Franceze , care promovau "libertate, egalitate, fraternitate" cand au obtinut puterea? Nu doar ca nu au dat nici un semn de egalitate fata de nobili, pe care i-au executat, ba chiar au inceput raiduri paranoice chiar si printre proprii sustinatori, multi fiind de asemenea acuzati de tradare si ucisi.La fel, regimul comunist, care stiti bine ce inchisori a construit si cum a cenzurat libertatea de exprimare, desi de asemenea, principiile sale de baza erau initial in favoarea maselor.
Ce am inteles eu de aici e ca NU ai cum sa impui un model pozitiv si cu atat mai putin, prin forta ; mai devreme sau mai tarziu, tot va degenera in ceva foarte neplacut, si un alt sistem va veni sa-l inlature,intr-un mod la fel de sangeros, pe primul.
Tot ca o revelatie personala, am ajuns la concluzia ca TOLERANTA este una din cheile catre pace.Atata timp majoritatea e capabila sa traiasca in pace cu minoritatile,fara sa incerce sa le asimileze fortat, acestea nu au de ce sa ajunga sa unelteasca la distrugerea celor din prima categorie.
Sa mai mentionez si de faptul ca fix din cauza mecanismului prezentat mai sus a avut Biserica parte de atatea probleme , de la "ereticii" Evului Mediu, pana la miscarile "sataniste" din prezent?
"An eye for an eye leaves the whole world blind" a afirmat Mahatma Ghandi si uite ca in sfarsit inteleg cum se aplica asta si la scara mai larga, de sistem social sau religios, intins pe mai multe secole.

Compromisurile, posibil pas spre evolutie?

Compromisul....l-am intalnit cu totii in diverse situatii in care a trebuit sa luam decizii dificile si care au schimbat cursul vietii noastre.Uneori ne-a adus usurare,alteori ne-a lasat cu un gust amar, de tradare de sine.
Este el o dovada de flexilbilitate sau denota doar lipsa de caracter? Ar trebui sa ne luam dupa principiul "scopul scuza mijloacele" sau sa ne urmam directia cat mai drept ne-alegand cai ocolitoarea care sa ne deformeze integritatea si imaginea de sine?
Raspunsul, cred eu, tine tot de problematica referitoare la personalitate.Atata timp cat noi ne percepem ca fiind una cu personalitatea noastra(care cuprinde temperament, caracter etc), e normal ca vom simti ca de fiecare data cand actionam diferit, ne tradam nu doar pe sine, ci si asteptarile celor ce ne cunosc.Dar odata cu intelegerea faptului ca personalitatea e doar un invelis de plastilina ce poate fi modelat in functie de necesitati, vom putea accesa si flexibilitatea de care avem nevoie pentru a actiona conform contextelor ce apar, fara sa mai simtim ca deviem de la adevar.
Astfel, singurul lucru pe care trebuie sa ne ferim sa-l tradam va ramane esenta noastra interioara, iar lucrurile ce altadata ar fi putut parea compromisuri, pot fi privite ca dovezi ale evolutiei...

Experiente in spirala partea II ,sau despre relatii sentimentale: "pentru ca meritati"

Foarte multe persoane se plang de probleme sentimentale, asa ca e necesar sa scriu cate ceva pe tema asta, niste lucruri pe care eu le-am inteles in timp si care acum ma ajuta foarte mult.Deci: nimic nu vi se intampla accidental, iar faptul ca aveti parte de oameni si relatii neplacute e..pentru ca meritati! Nu vreau sa sune rautacios, e doar purul adevar si va puteti da seama de asta dupa o mica introspectie si analizand un pic evenimentele din trecut.Ganditi-va de exemplu la una din dezamagirile voastre si…incercati sa va concentrati asupra voastra cei de atunci, nu asupra celui/celei care v-a ranit.Sunteti siguri ca voi nu aveati nici o vina, ca sentimentele voastre erau complet sincere si altruiste?
2 exemple(evident, numele nu sunt reale):
Stefan, 20 de ani.Uraste sa fie singur , asa ca merge foarte des prin cluburi, de unde agata fetele care ii atrag atentia prin aspect(in special par blond intins cu placa si decolteu generos).Reuseste sa aiba o relatie cu una din ele, insa in permanenta se plange prietenilor ba ca e cam proasta, ba ca n-are personalitate etc.In paralel cu asta, o inseala cu alte d-re agatate prin cluburi.La un moment-dat ea il paraseste pe motiv ca vrea altceva si ce face el? Se transforma brusc in victima, se tot intreaba cu ce a gresit, incepe sa traga de ea sa-si mai dea o sansa.
Mihaela, 25 de ani.Are o mare insecuritate emotionala , un dezechilibru sexual si traieste mai mult in trecut si in fantezii.Insa la fiecare semn ca prietenul ei are ceva defecte (nu e suficient de romantic, nu e mereu acolo cand ea vrea sex), incepe sa se gandeasca la ce bine era cu fostul, ba chiar dupa unele certuri isi suna fosti prieteni si se intalneste cu ei , testand terenul pentru reluarea vechilor legaturi.Cand prietenul, din oarecare motive, ii spune ca s-a terminat, replica ei: de ce am norocul sa dau numai de nenorociti?
Bun, asta e o parte din problema.Exista si oameni care NU isi inseala sau trateaza necorespunzator partenerul, dar care intra in relatia respectiva din motive egoiste: au nevoie de suport emotional sau material, de sex, isi aleg perechea doar dupa statut social sau aspect si nu-l apreciaza ca om.Si inca ceva: intotdeauna vom atrage oameni care rezoneaza cu noi! Sa nu ne asteptam ca daca suntem complet dezechilibrati in interior, vom gasi pe cineva echilibrat care sa stea prea mult langa noi, daca nu facem nimic sa ne schimbam…
O mica analogie la care m-am gandit eu: elementele chimice. Cand esti hidrogen, te poti conecta cu elemente ca oxigenul, carbonul etc.Dar niciodata cu plumbul sau mercurul ! Doar cand ne tranformam in altceva, ca rezultat al alchimiei interioare, putem realiza legaturi cu alte elemente mai complexe.
Asa ca fratilor, data viitoare cand mai aveti parte de-o relatie care esueaza, in loc sa stati ani de zile strangand ura in voi, incercati mai degraba sa invatati din experienta voastra, pentru ca astfel sa va maturizati emotional si spiritual….

Echilibrare sau...programare mentala?

Ma aflu acasa, in spatiul meu intim si placut.Imi aprind un betisor parfumat, pun niste muzica relaxanta si ma asez in pozitia de meditatie.In mai putin de 2-3 minute, de la vecini se aud zgomote.Rasete, muzica de petrecere etc.incerc sa ignor si dau muzica mea mai tare.Apoi si de la ei se aude mai tare..clipa in care simt cum ma umplu incet incet de furie si cum imi creste tensiunea.Evident, e o zi pierduta.Nu doar ca n-am reusit sa-mi fac meditatia, m-am mai si umplut de nervi , si totul din cauza nenorocitilor de vecini!
Ei bine, ce am descris mai sus e rezultatul programarii mentale.Echilibrul si linistea nu le obtii daca te inconjori de lucruri placute tie si-ti creezi un palat de fildes in care sa nu te perturbe neplacerile din exterior,ci numai daca reusesti cu adevarat sa nu mai fii deranjat de nimic…Una din cheile gasirii echilibrului e sa accepti ce vine spre tine ; cred ca toata lumea stie proverbul american: “if life gives you lemons, make lemonade”…
Atitudini corecte in cazul unei situatii ca cea de mai sus:
- daca oamenii iti sunt prieteni, te duci si tu sa ii saluti, o sa te simti mult mai bine zambindu-le decat injurandu-i
- te apuci sa faci una celelalte treburi pe care le aveai programate si care nu necesita concentrare
- iesi la o plimbare, cateva minute intr-un parc pot sa te ajute foarte mult
Ideea e ca solutii se gasesc.Totul e sa invatam sa ne depasim blocajele si fixatiile si sa ne modelam starea interioara intr-una placuta, indiferent de factorii “neprogramati”.

Experiente in spirala partea I

Multi dintre noi sunt familiari cu trairile de genul, hai sa le spun “blestem personal”: o experienta neplacuta care se tot repeta in diverse momente ale existentei, o situatie din care niciodata nu iesi definitiv, oricat te-ai zbate sa schimbi lucrurile.De exemplu, oricat ai incerca sa-ti faci o situatie materiala mai buna, de fiecare data cand reusesti sa obtii mai multi bani, intervine o cheltuiala majora neprevazuta sau alt eveniment care da totul peste cap si te duce tot la punctul de unde ai pornit.Sau alt exemplu, cand treci dintr-o relatie sentimentala in alta, lovindu-te mereu de problema neincrederii, tradarii etc, desi de fiecare data iti spui ca vei fi mai atent .
Motivul? Exista lectii pe care trebuie sa le invatam.Lectii pe care noi insine ni le-am stabilit la un moment-dat, desi nu neaparat la nivel constient.Ori invatarea nu se face de multe ori decat prin experienta proprie (si nu observand la altii), prin contact direct cu situatii din care trebuie ori sa inveti sa iesi, ori sa le privesti cu alta atitudine pana dispar de la sine.Si cum unele lectii sunt mai grele decat altele, de aceea se tot repeta anumit context, pana ajungi sa intelegi cu adevarat unde gresesti si inveti cum sa aplici noile cunostinte .
In lumina celor de mai sus, pot sustine ca nu exista experiente inutile sau timp pierdut, atata timp cand stii de unde sa tragi concluziile.Afirmatiile de genul: “vai,am pierdut atatia ani in care as fi preferat sa fac altceva”, denota ca n-ai invatat sa-ti valorifici experientele, nu ca ele ar fi negative, iar faptul ca unele dureaza asa mult e fix din cauza ca n-ai reusit sa treci peste anumite obstacole si air preferat sa tot fugi de o problema in loc sa incerci sa o intelegi astfel incat sa o poti rezolva.
NU exista nici o putere superioara care sa fi decis ca noi trebuie sa suferim, sau sa ne dam cu capul de greutati, pe scurt san e ispasim pacatele ca apoi sa primim eliberarea.Noi singuri stim exact , in mod instinctiv daca vreti, unde anume avem de lucrat cu noi si ne atragem singuri experientele necesare pentru ceea ce vrem sa perfectionam., experiente care pot avea rolul ori de a ne atrage atentia asupra faptului ca avem o problema, ori de a ne pune in situatia in care trebuie sa ne modificam atitudinea fata de un fenomen.
In alta ordine de idei, in psihologia moderna exista notiunea de autoprofetie implinita: in momentul in care te convingi singur de un lucru, intregul tau sistem (gandire, comportament etc) va functiona in asa fel incat sa duca la rezultate care sa sustina ceea ce tu ai decis ca este adevarat. Pe scurt, pot adauga la ceea ce spuneam ca experientele neplacute repetitive sunt in mare parte si rezultatul propriei programari mentale…Oricum ar fi…nu exista ghinion…e doar, sa-i zicem, legea atractiei(pentru cei care-au vazut documentarele gen “The Secret”).