Asistam la o psihoza colectiva?

Hai sa incep prin a va spune ca, pe langa constiinta individuala , ajungem datorita interactiunilor sociale sa manifestam si o constiinta sociala , definita de P. Andrei drept :
 “ o unitate de simtire si de aspiratii intre toti cei care formeaza un grup social ”  

De la acelasi autor mai aflam urmatoarele:

“Astfel, la individul cufundat în multime dispare personalitatea superioara si de aceea îl vedem savarsind actiuni cu care facultatea sa de judecata nu s-ar putea împaca si pe care, desigur, constiinta sa morala le-ar condamna. Ratiunea obiectiva si puterea de inhibitie pare ca dispar în fata altor forte care-l stapanesc pe individ din moment ce face parte dintr-o multime si ii scad nivelul sau intelectual si moral. Sub influenta sugestiei colective si a contagiunii psihice, ideile si sentimentele omului se orienteaza într-o singura directie, punandu-l într-o stare de automatism sau de hipnoza, în care personalitatea sa este micsorata. Indiferent de provenienta elementelor care formeaza o multime, întrucat acestea pot apartine unor clase diferite, pot avea variate profesiuni, pot fi de sexe diferite, constiinta multimii are unele caractere tipice ale ei, care trec peste aceste deosebiri personale. In primul rand, ea este dominata de impulsivitate si de afectivitate, nu de idei.”

 (Sociologie generala, Ed. Polirom, 1997)

Si-acum, in lumina acestor informatii, hai sa intram si in fascinanta lume a psihozelor colective, care fac parte din  categoria tulburarilor psihice colective , mai exact : manifestări sociale anormale, datorate unor stari de criza economica si sociala. Iata o  succinta prezentare a prof. dr. univ. C. Enachescu:

  „Psihozele colective recunosc drept cauză frustrări colective, presiuni sociale asupra maselor, influenţa unor modele sociale negative etc. Din acest motiv, ele sunt de regulă manifestări exterioare, de factură comportamentală revendicativă, sau vindicative, legate din punct de vedere formal de frustrarea unor drepturi sociale, politice, economice, moral-religioase, etnice etc.

Un rol esenţial în geneza psihozelor colective, revine tehnicilor de manipulare prin discursul public şi prin mass-media (presă, radio, TV etc). Rolul acestora în situaţiile de criză socială este de a crea curente de opinie contradictorii, în continuă schimbare, cu caracter derutant sau chiar confuz, producând scindarea comunităţilor socioumane în zrupe adverse, fapt care duce la o stare de nesiguranţă ce poate fi împinsă până la absurd.”

In ce priveste contextul manifestarii lor:

„Psihozele colective, indiferent de epoca istorică în care sunt menţionate ca prezenţă şi manifestare, sunt expresia unei duble crize sociale : de structură politică şi de dezvoltare socială cu efect direct asupra valorilor normative socioculturale şi moral-religioase care determină, controlează şi menţin starea de echilibru social, respectiv starea de normalitate psihosocială. Orice psihoză colectivă se raportează la un eveniment social real pe care însă il percepe şi îl prelucrează într-o manieră fantasmatic-delirantă sub forma unor reprezentări colective care sunt acceptate în mod automat, ireflexiv, necritic în forma lor circulantă. Ele vor înlocui rapid, prin marea lor încărcătură emoţională, tot ceea ce reprezintă bunul--simţ, atitudinea critică, cultivând panica, nesiguranţa şi înlocuind raţiunea cu iraţionalul.”

Evident, in lucrarea autorului apare o clasificare a mai multor categorii de psihoze colective, dar o voi mentiona aici doar pe aceea care face obiectul acestui articol, si anume Psihozele idealiste:

„Acest grup de psihoze colective sunt în relaţie directă cu Supraeul colectiv. Forma şi conţinutul lor tematic reprezintă o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste psihoze se pot prezenta sub diferite aspecte:

a) idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice ;

b) ideologii sociopolitice, filozofice etc. ;

c)  doctrine sau proiecte utopice de schimbare a lumii etc.;

d) pseudo-ştiinţe care cultivă miracolul, misterul, forţele supraumane (bioenergia, terapii nonconvenţionale, meditaţia etc).

Tematica psihozelor idealiste are un caracter predominant ideativ. Ele, din punct de vedere funcţional, au în cadrul grupului social un rol compensator, oferind, în condiţiile anomiei sociale, o soluţie la criza socială a valorilor normative ale maselor.”

(Tratat de psihopatologie, Ed. Polirom , 2005)

Cum scopul meu , deocamdata , nu este sa analizez fenomenul , ci doar sa ridic un semn de intrebare asupra evenimentelor la care asistam , va las pe voi sa vedeti daca observati in ceea ce se promoveaza mai ales prin internet, existenta elementelor enumerate de C. Enachescu ca fiind semne de comportament patologic ca reactie la criza economica si spirituala a momentului.

---